In 1923 s-a nascut o legenda din pasiunea catorva muncitori ceferisti pentru sportul privit atunci cu uimire de cei mai multi. Iar aceasta pasiune a fost suficienta pentru a-l tine in viata opt decenii. Se cunosc chiar si numele parintilor spirituali ai echipei. Intr-o zi de septembrie, in toamna lui 1923, maistrul Teofil Covaci si strungarii Grigore Grigoriu si Geza Ginzer, de la atelierele Grivita, semnau actul de fuziune intre "Atelierele" si "Excelsior". Numele pe care l-au ales a fost firesc, Rapid. Culoarea visinie a fost aleasa pentru echipament, chiar de sotia lui Grigoriu, avand sa devina, in timp simbolul giulestenilor si al unei iubiri fara seaman.
     Dar echipa nu ar fi fost aceeasi fara Giulesti. Din 1932, meciurile si antrenamentele au inceput sa se desfasoare sub Podul Grant. Arena a fost terminata in 1939, cu ambitia de a reproduce la o scara mai mica stadionul celor de la Arsenal Londra, o echipa faimoasa si in perioada interbelica.Era timpul sa isi faca aparitia si celebra galerie a Rapidului.
Pentru cei crescuti in suieratul locomotivelor din Calea Grivitei, Rapid reprezenta esenta sportivitatii. Posibilitatea de a se simti invingatori in fata unui adversar mai puternic. O evadare dintr-un trai deloc usor, la fiecare sfarsit de saptamana, si o raza de speranta.
     Cu timpul, insa, oameni de toate conditiile au inceput "sa se simta giulesteni". Rapid a devenit, de atunci echipa cu cei mai multi simpatizanti din randul vedetelor si artistilor, oameni ce au iubit sincer spiritul alb-visiniu.
     Era vremea cand pe Giulesti se inventa fotbalul spectacol. O reteta care s-a dovedit de succes in Cupa Romaniei, competitia predilecta a clubului, si care avea sa-i aduca pe alb-visinii chiar in finala Cupei Europei Centrale in 1940, nedisputata insa din cauza razboiului. Dar marele vis al Giulestiului, cucerirea campionatului, s-a implinit abia in 1967, cu Valentin Stanescu la carma si cu jucatorii Raducanu, Lupescu, Motroc, Dan Coe, Greavu, Dinu, Jamaischi, Nasturescu, Neagu, Codreanu, Nichi Dumitriu, Puiu Ionescu si altii.
     SINGURI IMPOTRIVA TUTUROR-A fost strigatul de lupta al fanilor, insa, din pacate, mai mult o constatare decat un slogan. Este modul in care s-ar putea rezuma o buna bucata din istoria clubului. A fost vremea cand, Rapid lupta cu armele sportivitatii, cu forte inegale, in fata cluburilor departamentale sustinute din rasputeri de autoritati. Jucatorii cei mai valorosi erau "inrolati" prin metode oculte, lasand echilibrarea balantei in seama entuziasmului si daruirii cu care jucau in meciurile directe rapidistii. Pentru acestia din urma, o victorie impotriva rivalilor valora mai mult decat un campionat.
     In vreme ce altii alergau dupa "performante" cu orice pret, Rapidul "se multumea" cu titlul de cea mai iubita echipa din Romania.
     Voi aminti si despre cea mai pretioasa victorie, asupra "comunismului" si a celor ce au murdarit acest sport, considerata mai valoroasa decat toate trofeele de pana atunci, meciul cu "cainii" din ' 86 cand Goanta si Lita Dumitru au construit un gol de umilinta pentru ei, cei care in frunte cu Moraru s-au dus la tusier sa ceara ofsaid dupa ce Goanta driblase 3 fundasi plus portarul, iar D.Petrescu (arbitrul) a prelungit meciul pana in min. 105, ultimele 30 min. fiind "dedicate" numai unor lovituri libere de la 16 m. pentru ei, si tot n-au putut invinge acea echipa , care a jucat sa razbune abuzul de a fi arestati inaintea meciului. Stadionul fiind full a fost o atmosfera de-a dreptul intimidanta, cred ca daca se reusea intoarcerea rezultatului, se putea intampla ceva foarte grav , deoarece atunci nu exista sintagma "galeria noastra este cea mai fair-play", ci "galeria noastra este un pericol pentru cei ce atenteaza la faima si viata Rapid- ului'. Atunci galeriile celor 2 "comuniste" nici nu indrazneau sa vina in Giulesti, de injurat nici nu se punea in discutie, de-abia veneau vreo 3-4000 cand jucau la ei acasa. Si un alt lucru interesant care m-a mirat, a fost faptul ca "liderii" suporterilor, n-au corectat de unde vine definitia de "caini". In nici un caz de unde s-a vehiculat , ca ei se luptau ca niste caini, si alte prostii de-astea, ci galeria Rapid-ului le striga "Caini rosii hau-hau-hau!" Caini de la faptul ca erau militieni, si rosii pentru ca erau comunisti . Sincer am fost foarte dezamagit ca nimeni nu a spus de unde se trage aceasta "porecla", ba mai mult si-au facut un renume dintr-o jignire. Pe vremea lui Mincea se stia ca galeriei Rapid -ului nu i se spune unde sa stea, si cei care aveau tupeul sa strige altceva decat "huo" la adresa Rapid-ului riscau foarte mult.